Bucurestiul se afla la urmatoarele distante fata de alte orase europene: 425 km - Sofia; 735 km - Belgrad; 1730 km - Berlin; 1140 km - Viena; 1285 km - Atena; 2040 km - Roma; 2460 km - Paris.
Relief
Bucurestiul este situat in Campia Romana, avand o altitudine maxima de 96.3 m si este strabatut de doua rauri, Dambovita si Colentina. Cele doua vai formate in jurul raurilor, impart orasul in cateva zone, sub forma de platouri cu meandre si terase. Prezenta a doua terase locale (2 - 4 m si 8 -12 m) de-a lungul celor doua vai ofera varietate peisajului din centrul orasului.
Lunca Dambovitei a fost modificata prin lucrari de canalizare. Caracteristicile geomorfologice ce definesc regiunea sunt rezultatul actunii de eroziune, transport si depunere a cursului inferior al raului Dambovita care strabate zona mediana a Bucurestiului pe directia aproximativa NV-SE, precum si a raului Colentina.
Solul din centrul Bucurestiului s-a format si dezvoltat sub influenta factorilor naturali si umani.
In zona orasului si a imprejurimilor, defrisarea excesiva din ultimele doua secole a Codrului Vlasiei, a permis extinderea agriculturii pe bogatele soluri brune. in conditiile bioclimatice actuale ale zonei dintre cele doua rauri, solul a devenit argilos. Cea de-a doua categorie de sol este cel aluvionar, format prin erodarea humusului datorita actiunii apei de suprafata.
Din punct de vedere litologic, zona Bucurestiului face parte din tipul de campie joasa cu terase, caracterizata prin prezenta numeroaselor terase desfasurate de-a lungul raurilor ce o dreneaza, zona alcatuita din depozite exclusiv cuaternare reprezentate prin loess si depozite loessoide.
Clima
Desi este asezat intr-o zona de clima temperata, Bucurestiul este afectat de masele de aer continental, provenite din zonele invecinate. Curentii de aer estici dau variatii excesive de temperatura, de pana la 70°C, intre verile calduroase si iernile geroase.
Estul si sudul orasului au toamne lungi si calduroase, ierni blande si primaveri timpurii.
Media anuala a temperaturii in Bucuresti este in jur de 10 - 11°C .
Cea mai inalta temperatura medie anuala s-a inregistrat in anul 1963, de 13.1° C si cea mai mica,in anul 1875, de 8.3° C.
Din observatiile si analizele efectuate, rezulta ca Bucurestiul are ani alternativi cu temperaturi joase (1973, 1977, 1979) si ridicate (1976, 1978, 1980).
Cea mai friguroasa luna este ianuarie , cu o medie de - 2.9° C iar cea mai calduroasa este iulie cu o medie de 22.8° C. in general, variatiile de temperatura dintre noapte si zi sunt de 34 - 35 ° C, iarna si de 20 - 30° C, vara.
Cea mai inalta temperatura, de 41.1° C a fost inregistrata in data de 20 august 1945 si cea mai joasa temperatura de -30°C, in ianuarie 1888.
Zona centrala avand cea mai mare concentrare de cladiri, strazi inguste, largi bulevarde si cateva zone verzi, are o temperatura medie anuala de 11° C, vant sub 2 m/s , umiditatea de 3-6 %, mai mica decat in alte zone si cea mai lunga perioada de vegetatie, de 220 zile fara ger, pe an.
Zona mediana care cuprinde vechea zona industriala cu mici fabricute, gari (Gara de Nord este cel mai mare nod feroviar), este definita printr-un grad mare de poluare, zile cu ceata, ploi abundente, cateva zile insorite, avand o temperatura medie anuala sub 11° C si un volum de precipitatii de 600 mm pe an.
Noua zona residentiala (Baneasa, Floreasca, Tei, Pantelimon, Balta Alba, Berceni, Drumul Taberei), are o temperatura medie anuala de 10.5° C, cu vanturi puternice uneori , cu un grad scazut de poluare comparativ cu centrul, un grad de umiditate in jurul valorii de 77%, cu frecvente aparitii ale cetii si un volum de precipitatii sub 550 - 600 mm pe an.
Zona periferica este influentata de constructiile joase (1 - 2 nivele) cu suprafete verzi si mari zone industriale; aceasta zona urbana este in mare masura expusa vantului, valurilor de caldura si de frig, dar cu contraste mici, o umiditate ridicata si aer curat. Volumul precipitatiilor este sub 500 mm pe an.
Populatia
Conform recensamantului din 1992, Bucurestiul avea un numar de 2067545 locuitori, (putin mai mult de 10% din populatia tarii) din care 49.7% reprezinta populatia activa
Din aceasta,
46.7% lucrau in ramura industriala,
7.9% in comert, 8.5% in constructii, 8.5% erau functionari publici,
5.8% lucrau in domeniul educatiei si invatamantului,
4% in domeniul sanatatii,
5.3% in sectorul cercetarii si
5.7% in alte domenii.
Din datele oferite de Comisia Nationala de Statistica rezulta ca, la 1 iulie 1996 Bucurestiul avea o populatie de 2037278 locuitori.
Calitatea mediului
Bucurestiul se bucura de conditii favorabile de mediu pentru o mare concentrare urbana
Totalul suprafetei nete plantate in Bucuresti este de cca.3000ha (parcuri, gradini publice, scuaruri, aliniamente si ansambluri de locuinte , poduri) ceea ce reprezinta aproximativ 15% din teritoriul administrativ. Suprafata aferenta unui locuitor este de 9,08mp.
Terenurile acoperite permanent de ape au de asemenea, un aport semnificativ la mentinerea calitatii mediului. Ele totalizeaza 350 ha., ceea ce reprezinta 6,0% din teritoriul administrativ. Suprafata aferenta unui locuitor este de 6,6mp.
Pe teritoriul orasului, au fost identificate 53 surse de poluare cum ar fi centrale termoelectrice sau diverse intreprinderi.
Cele mai poluante substante sunt : dioxidul de sulf, monoxidul sau dioxidul de carbon, praful si compusii organici volatili.
Date istorice
Epoca Medievala
Marturiile arheologice, diferitele unelte descoperite in zona in care este amplasat Bucurestiul astazi, atesta o vechime de 150.000 ani a asezarilor omenesti in aceasta zona.
Incepand din a II-a jumatate a secolului al XIII-lea, teritoriul orasului de astazi, ca de altfel intreaga zona rasariteana a Campiei Romane, trece printr-o noua faza in procesul de dezvoltare, perioada in care se pun bazele trecerii la stadiul urban al asezarii.
Documentele emise de Cancelaria tarii Romanesti intre 1459-1625 consemneaza existenta pe teritoriul de azi al Bucurestiului, a unui numar de 41 de asezari.
Prima atestare documentara a Bucurestiului dateaza din secolul al XV-lea (20 septembrie 1459) si este un act prin care domnitorul Vlad tepes confirma o donatie facuta unor mici feudali. Stabilirea resedintei domnesti la Bucuresti in perioada domnitorului Vlad tepes, a avut un rol determinant in evolutia ulterioara a asezarii. Astfel, din secolul al XV-lea se inregistreaza o dublare a suprafetei orasului. Apar cartiere noi ocupate de mestesugari. In zona numita azi Sf. Gheorghe erau cuptoarele mesterilor fierari, la Piata Unirii - Zona Coltea erau cuptoarele mesterilor olari, iar pe malurile Dambovitei se stabilesc tabacarii.
In partea de nord a Curtii Domnesti se stabilesc negustorii, cojocarii, croitorii. Principalul vad comercial si mestesugaresc devine “Ulita Mare”, strada Lipscani de azi, atestata documentar din 5 iunie 1589.
Din secolul al XV-lea si pana la sfarsitul epocii feudale, in pofida marilor calamitati naturale si a razboaielor, orasul Bucuresti a cunoscut o continua dezvoltare economica si sociala, devenind unul din principalele centre urbane din sud-estul Europei.
Incepand cu secolul al XVIII-lea apar primele manufacturi. in 1764 este atestata documentar o manufactura de ceara. in 1766 apare “fabrica de postav de la Afumati”, apoi in 1767 fabrica de hartie de la Fundeni.
Recensamantul din 1811 consemneaza in Bucuresti 2981 de persoane care se ocupau cu mestesugurile si comertul.
Epoca Moderna
Revolutia din 1821 marcheaza inceputul istoriei moderne a Bucurestiului. La inceputul secolului al XIX-lea, se poate distinge o structura socio-profesionala: mestesugari, negustori, slujbasi in aparatul administrativ, clerici, boieri si slujitori.
Dupa un recensamant din anul 1807, in Bucuresti erau 3523 de pravalii, iar mai tarziu, in anul 1820, sunt consemnate peste 200 de cladiri publice, mai multe piete si gradini publice.
In anul 1830 se infiinteaza “Sfatul Orasenesc” (Administratia Publica Locala de azi) si orasul este impartit in cinci zone (sectoare), iar in 1846 este elaborat de primarie, primul Plan de Cadastru al Bucurestiului.
Prin proclamarea independentei de stat in 1877, Bucurestiul devine capitala Romaniei si, incepand cu aceasta data, cunoaste o puternica dezvoltare economico-sociala. Astfel, recensamantul de la 1878 consemneaza existenta in oras a doua turnatorii de fonta, doua intreprinderi de obiecte mecanice, 30 de tabacarii si 100 de mori, din care 12 erau antrenate de energia aburului.
In anul 1869 este inaugurata prima linie de cale ferata Bucuresti – Giurgiu, iar in 1870 este pusa in functiune linia ferata Bucuresti – Ploiesti – Galati – Roman.
Prima gara construita a fost Bucuresti – Filaret (1869), iar apoi s-a construit gara Targoviste (1870), care ulterior a fost denumita Gara de Nord.
Bucurestiul a constituit in aceasta perioada si principalul centru comercial al tarii, primele institutii aparand in Capitala: Camera de Comert si Industrie (1858), Bursa de Valori Bucuresti (1881), Banca Nationala a Romaniei (1858). Sfarsitul secolului al XIX-lea marcheaza dezvoltarea relatiilor capitaliste si realizarea unui sistem bancar prin aparitia unor banci noi: Marmorosch Bank, Banca Generala a Romaniei, Banca de Scont, Banca Romaneasca
Tot in aceasta perioada s-au facut lucrari de rectificare si adancire a albiei raului Dambovita, lucrari pentru alimentarea cu apa potabila a Capitalei prin filtrarea apei Dambovitei. in 1882 a fost inaugurat iluminatul public electric, iar in 1892 a fost construita uzina electrica Grozavesti. Punerea in functiune a uzinei electrice Filaret (1908) a facut posibila in 1894 inaugurarea primei linii de tramvai electric in oras.
Cea mai prospera perioada a Bucurestiului, ca si a intregii tari, a fost perioada interbelica. Devenind capitala statului national unitar roman, Bucurestiul continua sa fie in perioada interbelica principalul centru industrial, comercial si financiar al Romaniei. Procesul de industrializare in aceasta perioada se intensifica, Bucurestiul concentrand in 1938 aproximativ 17% din numarul total de intreprinderi cu pondere importanta in economia tarii, acoperind intreaga gama a industriilor din acea perioada.
Sectorul de stat era reprezentat in aceasta perioada de intreprinderile: Grivita, Pirotehnica Armatei, Societatea Comunala de alimentare cu lapte a Bucurestiului, Abatorul, Atelierul S.T.B. si fabricile de gheata.
In anul 1921 s-a dat in folosinta aeroportul Baneasa, iar in 1931 se infiinteaza Societatea de Transport Aerian “SARTA”, care in 1933 se transforma in “Liniile Aeriene Romane” (LARS) si apartineau statului.
In 1933 se inaugureaza actualul Palat al Telefoanelor, prima centrala telefonica automata functionand inca din 1927.
Apar banci noi: Banca Chrissoveloni (1920), Banca Comerciala Italiana si Banca franco-romana (1921).
Dupa planul de sistematizare din februarie 1926, Bucurestiul a fost impartit din punct de vedere administrativ, intr-o zona centrala si o zona periferica . Zona centrala avea patru sectoare , fiecare dintre ele avand un consiliu local. Zona periferica a fost constituita in restul teritoriului pana la limita forturilor. Comunele cuprinse in aceasta zona au primit statutul de comunitati suburbane. Interesele generale ale orasului si ale comunelor suburbane erau administrate de Consiliul General, format din 36 consilieri alesi, 24 consilieri numiti pana la 7 consilieri cooptati. Conducerea administratiei era asigurata de Primarul General, ales de consiliu.
Intre anii 1918-1940, Bucurestiul a avut zece primari, unii dintre ei jucand un rol important: Emil Costinescu, Anibal Teodorescu, Dem I. Dobrescu, Alex. Donescu.
Intrarea Romaniei in razboi, in anul 1941, aduce Bucurestiului o perioada grea, bombardamentele trupelor aliate provocand distrugeri multor cladiri, unele de importanta istorica, altele obiective industriale.
Epoca Contemporana
Instaurarea dupa al doilea Razboi Mondial a “puterii populare” creeaza conditiile aparitiei dictaturii comuniste care s-a mentiut pana in decembrie 1989. Pentru o perioada de aproape 50 de ani, democratia si economia de piata au disparut in Romania. Multe din metodele aplicate atat in domeniul economic, cat si social au fost imprumutate de la fosta Uniune Sovietica netinandu-se cont de specificul tarii si al Capitalei. Prin nationalizarea principalelor ramuri industriale, regimul comunist si-a oferit mijloacele pentru a reconstrui si dezvolta orasul.
In acesti 50 de ani au fost construite, totusi, multe unitati industriale noi, blocuri de apartamente si multe edificii cu caracter socio-cultural. Au aparut “gigantii industriali” si miile de apartamente “tip cutie de chibrituri”.
Un rol deosebit in aceasta perioada in economia orasului, l-a avut industria de constructii-montaj, numarul de salariati crescand de la 39.700 in 1950 la peste 97.000 in 1983.
Avand in vedere ca pana in 1950, principalele ramuri industriale dezvoltate in Bucuresti, erau industria usoara si alimentara (57.9%), industria chimica (24.1%),in 1982, chimia reprezenta 55 % din totalul structurii industriale. Ritmul mediu anual de crestere al sectorului industrial a fost enorm si a implicat costuri uriase, asigurand astfel suprematia capitalei din punct de vedere al productiei.
Pe langa intreprinderile nationalizate in 1948 (Lemaitre devenit Timpuri Noi, Malaxa devenit 23 August) , au fost infiintate noi intreprinderi (Policolor, Autobuzul, Danubiana, CIL Pipera). Un rol foarte important in dezvoltarea economica a orasului l-au jucat constructiile.
Evenimentele din decembrie 1989 aduc modificari profunde in economia Capitalei, atat din punct de vedere structural (descentralizarea si forma proprietatii) cat si al dinamicii sale.
In 1993, trei ani dupa caderea regimului comunist (1989), in Bucuresti se concentrau 12.7% din populatia activa a tarii cuprinzand 385 societati mijlocii cu o medie de 1000 angajati. Societatile cu mai mult de 5000 de salariati reprezentau la acel moment numai 1.8% din total.
Pe langa crearea marilor platforme industriale inainte de 1989, numarul blocurilor de locuinte a crescut astfel incat, daca intre 1945 - 1964 au fost construite 80641 apartamente, numarul acestora a crescut la 446100 apartamente intre anii 1965 si 1984. S-au format noi cartiere ca: Titan - Balta Alba cu 90000 apartamente, Drumul Taberei cu 63000 apartamente, Berceni cu 70000 apartamente, Militari cu 40000 apartamente. Blocurile erau din beton, prost finisate oferind spatiu minim de locuit si fara sa asigure cele mai simple standarde de confort.
Recensamantul din 1992 (trei ani de la caderea comunismului) inregistra in Bucuresti un numar de 109194 blocuri cu 760751 apartamente si un total de 1803635 camere, ceea ce inseamna o suprafata de peste 46.1 milioane metri patrati de locuinta (34.3 metri patrati pe apartament).
Bucurestiul este principalul centru politico - administrativ al tarii, aici aflandu-se presedentia, parlamentul, guvernul, sediile centrale ale celor mai multe partide politice, institutii culturale si de invatamant, institutii financiare, comerciale, banci.
Povestea Orasului
Bucurestii, capitala Romaniei, sunt asezati in sud-estul tarii, acolo unde in urma cu cateva sute de ani se intindeau Codrii Vlasiei din care astazi se pastreaza cateva palcuri razlete de padure. Raul Dambovita traverseaza orasul iar salba de lacuri din nordul capitalei asigura racoarea si umezeala in timpul toridelor zile de vara.
Cinstea care revine intemeietorului acestui oras pare a fi disputata de catre Bucure Ciobanul, candidatul traditiei si legendei si controversatul Vlad tepes, omul primului document cunoscut, care atesta existenta capitalei noastre la 20 septembrie 1459. in realitate cercetarile istorice si in principal cele arheologice au scos la iveala vestigiile unei cetati, probabil prima, databila inca din a doua jumatate a veacului al XIV-lea. Atunci se nasc Bucurestii si in jurul acelei prime fortificatii de 160 mp, vor fi ctitorite rand pe rand Curtea Domneasca, biserica lui Mircea Ciobanul (1558-1559), ulitele negustorilor si meseriasilor, intr-un cuvant orasul politic si cultural.
Urbea s-a dezvoltat treptat-treptat, coaguland in jurul vechiului centru istoric satele aflate imprejur. Dambovita a fost un liant al asezarii urbane care si-a cautat dimensiunile naturale, extinzandu-se mai cu seama spre nord, in zona lacurilor. Amintirea vechilor sate se pastreaza si astazi in memoria bucuresteanului, caruia denumiri ca Berceni, Floreasca, Colentina sau Pantelimon ii sunt familiare ca zone componente ale capitalei.
In 1659 Bucurestii devin definitiv capitala tarii Romanesti. Orasul se dezvolta, apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate si prima artera pavata cu barne din lemn, Podul Mogosoaiei (1692), ulterior rebotezata Calea Victoriei in 1878. Este construita manastirea Vacaresti (1724), capodopera a arhitecturii brancovenesti, daramata abuziv si inutil in ultimii ani ai regimului comunist.
In veacul al XIX-lea orasul se modernizeaza fiind ales capitala a Romaniei, infaptuita prin unirea Moldovei cu tara Romaneasca, in 1862. Este cel mai mare oras din sud-estul Europei dupa Istanbul. Apar pavajul, mai intai din lemn, apoi din granit de Scotia si Sicilia, iluminatul, canalizarea si parcurile publice. Spre sfarsitul secolului se traseaza cele doua axe, nord-sud si est-vest care structureaza orasul. De altfel domnia lui Carol I (1866-1914) este timpul marilor edificii reprezentative pentru urbea lui Bucur: Ateneul Roman (1888), Fundatia Carol I (1891), Ministerul Agriculturii (1894), Palatul de Justitie (1890-1895), Palatul Postelor (1894-1900), Palatul Sturdza (1899), Palatul CEC (1900), Palatul Patriarhiei (1907), Cercul Militar (1912), Hotelul Athenee Palace (1914), etc.
Dupa primul razboi mondial (1914-1918), Bucurestiul devine una dintre cele mai frumoase capitale europene, stralucirea vietii culturale si sociale, atmosfera si arhitectura aducandu-i pe buna dreptate denumirea ”micul Paris”.
Devenirea sa naturala si am spune noi armonioasa a fost brutal intrerupta de instaurarea regimului comunist (1945-1989). Orasul a devenit subiectul unui experiment social si urbanistic devastator. Sute de mii de oameni au fost adusi in Bucuresti odata cu industrializarea fortata a capitalei. Nelegati prin nimic de oras, noii locuitori au fost instalati in blocuri-dormitor care formau la randul lor cartierele satelit muncitoresti ale Bucurestiului. in anii regimului Ceausescu a fost demolata o zona egala cu suprafata Venetiei pentru a face loc aberantului proiect al Casei Poporului. Zeci de biserici, intre care monumente de o valoare istorica si arhitecturala exceptionala au cazut victime ale buldozerelor: Sfanta Vineri, Manastirea Vacaresti, biserica Enei, etc.
Astazi orasul este un amestec de vechi si nou, traditional si modern, oriental si occidental, fapt care ii da pe de o parte aspectul unei metropole eclectice si neoranduite, conferindu-i pe de alta parte originalitate si farmec.
Orasul in imagini
| | |  |
| Bucurestiul de alta data | Bucurestiul de astazi | Bucurestiul primavara |
 |  | |
| | Metamorfozele unei metropole | |
Bucuresti 
